© 2023 Asociația Codex

În contextul revizuirii legislaţiei referitoare la igiena produselor alimentare („pachetul igienă”), Uniunea Europeană instituie un cadru comunitar pentru controalele oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman şi stabileşte cerinţe specifice pentru carnea proaspătă, moluştele bivalve, lapte şi produsele lactate.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman 

SINTEZĂ

Unităţile comunitare şi importurile fac obiectul controalelor prevăzute de acest regulament.

UNITĂŢILE COMUNITARE

Autorităţile competente autorizează unităţile care respectă normele comunitare în materie de igienă a produselor alimentare.

Operatorii din sectorul alimentar trebuie să acorde autorităţii competente întreaga asistenţă necesară pentru desfăşurarea controalelor, în special în ceea ce priveşte accesul la spaţii şi prezentarea documentelor sau a registrelor.

Controalele oficiale includ audituri privind bunele practici de igienă şi procedurile bazate pe HACCP (analiza riscurilor şi punctele critice de control), precum şi controalele specifice ale căror cerinţe sunt definite în funcţie de sector (carne proaspătă, moluşte bivalve, produse pescăreşti, lapte şi produse lactate).

Carnea proaspătă

Medicul veterinar oficial

Medicul veterinar oficial este numit şi abilitat de autoritatea competentă. Acesta trebuie să dispună de calificări profesionale solide şi recunoscute printr-un test de aptitudini în domeniile care ţin de competenţa acestuia. Medicul veterinar oficial realizează sarcini de audit vizând:

  • aplicarea în permanenţă a bunelor practici de igienă (întreţinerea structurii şi a echipamentelor unităţii, igiena unităţii şi a personalului, formare, prelucrarea subproduselor animale nedestinate consumului uman etc.);
  • procedurile bazate pe sistemul HACCP, în special în următoarele domenii: conformitatea produselor de origine animală cu criteriile microbiologice, absenţa substanţelor interzise, a contaminanţilor sau a reziduurilor chimice în exces, absenţa riscurilor fizice, cum ar fi corpurile străine, absenţa anomaliilor sau a alterărilor fiziopatologice, precum şi absenţa contaminării.

Sarcinile de inspecţie ale medicului veterinar oficial vizează următoarele aspecte:

  • informaţiile privind lanţul alimentar care oferă date sanitare referitoare la animalele care au fost sau urmează să fie sacrificate;
  • inspecţiile ante mortem (cu excepţia vânatului sălbatic). În termen de 24 de ore de la sosirea animalelor la abator şi la mai puţin de 24 de ore înainte de sacrificare, toate animalele trebuie să facă obiectul unei inspecţii ante mortem. Medicul veterinar oficial verifică dacă există semne că bunăstarea animalelor a fost compromisă sau semne ale unei stări care ar putea afecta sănătatea umană sau animală;
  • bunăstarea animalelor în timpul transportului şi în momentul sacrificării;
  • inspecţiile post mortem. Carcasa şi organele animalelor sacrificate trebuie să facă obiectul unei examinări vizuale şi al unor incizii obligatorii. Pentru un diagnostic definitiv sau pentru a detecta prezenţa unei boli animale sau a altor factori care pot duce la situaţia în care carnea să fie declarată improprie pentru consumul uman, medicul veterinar oficial poate efectua o examinare suplimentară şi poate preleva eşantioane pentru analizele ştiinţifice de laborator. Trebuie luate precauţii suficiente pentru a se evita orice formă de contaminare în momentul examinării;
  • materialele cu riscuri specificate. În conformitate cu legislaţia comunitară privind encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST), materialele cu riscuri specificate trebuie îndepărtate, separate şi, după caz, marcate;
  • testele de laborator. Medicul veterinar oficial trebuie să preleveze eşantioane pentru a detecta eventuala prezenţă a zoonozelor, a EST, a altor boli sau a substanţelor neautorizate;
  • marcajul de salubritate în cazul animalelor destinate sacrificării şi al vânatului mare de crescătorie sau sălbatic. În urma inspecţiei post mortem, este aplicată o marcă de salubritate cu tuş sau cu fier înroşit pe carnea considerată adecvată pentru consum. Marca trebuie să fie ovală, lizibilă şi de neşters, uşor vizibilă pentru autorităţile de control şi să indice, în special, numele ţării de origine şi numărul de autorizaţie al unităţii. Natura şi conţinutul marcajului trebuie să respecte anumite dispoziţii specifice, în funcţie de tipul de carne şi de ambalaj.

Rezultatele inspecţiei trebuie consemnate în scris şi incluse în bazele de date corespunzătoare. Dacă se identifică o problemă, este necesar să se informeze operatorul unităţii de prelucrare a cărnii, autoritatea competentă şi responsabilii unităţii de producţie primară. Pentru a împiedica răspândirea unui eventual agent infecţios, medicul veterinar oficial ia toate măsurile şi precauţiile care se impun.

Decizii ulterioare efectuării controalelor

Dacă în urma controalelor se constată deficienţe sau nereguli, se impune luare unor măsuri adecvate. Acestea includ:

  • decizii privind informaţiile despre lanţul alimentar. Animalele nu sunt acceptate în vederea sacrificării pentru consumul uman în următoarele situaţii: dacă provin dintr-o regiune care face obiectul unor restricţii privind deplasările de animale, dacă nu au fost respectate normele privind medicamentele de uz veterinar sau dacă există un risc pentru sănătatea umană sau animală. În cazul în care informaţiile furnizate privind animalele nu corespund realităţii, autoritatea competentă poate lua măsuri împotriva operatorului exploataţiei, cum ar fi, de exemplu, controale suplimentare ale căror costuri sunt suportate de operator;
  • decizii privind animalele vii. Dacă identitatea animalelor nu este verificabilă, acestea trebuie sacrificate separat şi declarate improprii pentru consumul uman. Acelaşi lucru este valabil şi pentru animalele care prezintă un risc patologic transmisibil; acestea trebuie supuse unei examinări ante mortem detaliate. De asemenea, medicul veterinar oficial trebuie să supravegheze sacrificarea animalelor în cadrul planurilor specifice de eradicare a bolilor (EST, bruceloză, tuberculoză, salmoneloză);
  • decizii privind bunăstarea animalelor. Medicul veterinar oficial trebuie să se sigure de respectarea normelor în materie de bunăstare a animalelor în timpul transportului şi în momentul sacrificării şi să adopte măsurile corective necesare;
  • decizii privind carnea. Orice carne care poate prezenta un risc pentru sănătatea umană trebuie declarată improprie pentru consum. Este vorba, în principal, de carnea provenită de la animale care nu au fost supuse unei inspecţii ante-mortem (cu excepţia vânatului sălbatic), carnea provenită de la animale ale căror organe comestibile nu au fost supuse unei inspecţii post-mortem, carnea provenită de la animale moarte înainte de sacrificare, fătate moarte, moarte intrauterin sau sacrificate înainte de vârsta de 7 zile, carnea provenită de la animale afectate de epizootii ce trebuie declarate, carnea neconformă cu criteriile biologice şi de radioactivitate, carnea care conţine materiale cu riscuri specificate, reziduuri chimice sau medicamente de uz veterinar în cantităţi excesive. De asemenea, medicul veterinar poate impune cerinţe privind utilizarea cărnii provenite de la animalele sacrificate de urgenţă în afara abatorului.

Responsabilităţi şi frecvenţa controalelor

Autoritatea naţională garantează controlul oficial şi corespunzător al unităţilor de prelucrare a cărnii. Natura şi intensitatea controalelor trebuie să se bazeze pe o evaluare regulată a riscurilor pentru sănătatea umană şi animală, precum şi pe aspectele legate de bunăstarea animalelor. Trebuie să se asigure, în special, prezenţa a cel puţin unui medic veterinar oficial pe toată durata inspecţiilor ante şi post mortem, deşi se poate aplica o anumită flexibilitate pentru anumite unităţi de sacrificare sau prelucrare a vânatului.

Sunt necesare o serie de calificări profesionale pentru efectuarea controalelor oficiale. Medicul veterinar trebuie să fie declarat admis în urma unui test organizat de autoritatea competentă, prin care se confirmă competenţele candidaţilor în toate domeniile care ţin de exercitarea funcţiilor lor (în special, legislaţia naţională şi comunitară în domeniul sanitar, bunele practici de igienă şi cultivare, principiile HACCP, aspectele relevante legate de epidemiologie şi EST). De asemenea, fiecare medic veterinar trebuie să urmeze o formare practică de cel puţin 200 de ore înainte de a putea începe să lucreze în mod independent.

În îndeplinirea sarcinilor de inspecţie, medicul veterinar oficial poate fi asistat de personal auxiliar oficial plasat sub autoritatea acestuia. Personalul auxiliar, ale cărui sarcini sunt clar definite, trebuie să urmeze o formare (teoretică de cel puţin 500 de ore şi, respectiv, practică de cel puţin 400 de ore) finalizată printr-un test de aptitudini care să acopere toate domeniile care ţin de competenţa acestuia.

De asemenea, statele membre pot autoriza personalul din abatoarele de păsări de curte şi de iepuri de crescătorie să efectueze anumite sarcini ce revin personalului auxiliar oficial. În astfel de situaţii, personalul în cauză trebuie să beneficieze de o formare specifică.

MOLUŞTE BIVALVE VII

Autoritatea competentă trebuie să stabilească amplasarea şi limitele zonelor de producţie şi de relocare a moluştelor bivalve. Zonele de producţie în care este autorizată recoltarea moluştelor bivalve vii sunt clasificate în trei clase diferite:

  • Zona din clasa A: zona în care pot fi recoltate moluştele bivalve vii pentru consumul uman direct;
  • Zona din clasa B: zona în care pot fi recoltate moluştele bivalve vii, dar acestea pot fi introduse pe piaţă pentru consumul uman numai după ce au fost supuse unui tratament într-un centru de purificare sau după relocare;
  • Zona din clasa C: zona în care pot fi recoltate moluştele bivalve vii, dar acestea pot fi introduse pe piaţă pentru consumul uman numai după o relocare de lungă durată.

În vederea unei astfel de clasificări, autoritatea competentă trebuie să întocmească un inventar al surselor de poluare de origine umană sau animală, precum şi să examineze cantităţile de poluanţi organici emise în cursul diferitelor perioade ale anului şi caracteristicile circulaţiei acestora. Autoritatea competentă trebuie să instituie un program de eşantionare pentru a verifica calitatea microbiologică a moluştelor bivalve vii şi pentru a identifica eventuala prezenţă a planctonului toxicogen şi a contaminanţilor chimici. Programul se bazează pe planuri de eşantionare care determină frecvenţa controalelor.

Dacă rezultatele eşantionării indică faptul că nu s-au respectat standardele sanitare esenţiale, se interzice recoltarea moluştelor bivalve vii din zona de producţie în cauză. Redeschiderea zonei de producţie este condiţionată de rezultatele a două analize succesive, efectuate la un interval de 48 de ore.

Pe lângă supravegherea zonelor de producţie şi de relocare, trebuie instituit şi un sistem de control care să includă teste de laborator, pentru a verifica respectarea cerinţelor aplicabile produselor finite.

PRODUSE PESCĂREŞTI

Pe lângă controalele generale, produsele pescăreşti fac obiectul unor controale oficiale la debarcare şi la prima vânzare, în halele de licitaţie sau pe pieţele de comerţ cu ridicata. Aceste controale includ, în special:

  • teste de monitorizare organoleptică;
  • teste ale conţinutului de azot bazic volatil total;
  • teste de control al histaminei;
  • teste de monitorizare a nivelului de contaminanţi;
  • teste microbiologice;
  • teste de depistare a paraziţilor;
  • controale ale prezenţei peştilor toxici sau care conţin biotoxine.

Sunt declarate improprii pentru consumul uman produsele pescăreşti în cazul cărora, în urma controalelor organoleptice, chimice sau microbiologice, se constată prezenţa unei cantităţi excesive de substanţe periculoase pentru sănătatea umană.

LAPTE ŞI PRODUSE LACTATE

În afara cerinţelor comune, laptele şi produsele lactate trebuie supuse unor controale specifice:

  • inspecţia exploataţiilor de producţie. Animalele trebuie suspuse unor controale veterinare regulate pentru a se asigura respectarea normelor referitoare la producţia de lapte crud (starea de sănătate a animalelor, folosirea medicamentelor de uz veterinar);
  • controlul laptelui crud în momentul colectării. Autoritatea competentă trebuie să instituie sisteme de control menite să garanteze respectarea normelor aplicabile laptelui crud. Dacă laptele crud nu îndeplineşte cerinţele în materie de siguranţă alimentară, autoritatea competentă poate suspenda livrarea laptelui în cauză şi poate solicita operatorului exploataţiei să ia măsurile necesare.

IMPORTUL DE PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ DIN ŢĂRILE TERŢE

Comisia, asistată de comitetul permanent pentru lanţul alimentar şi sănătate animală, elaborează liste ale ţărilor terţe sau ale unităţilor acestora din care sunt autorizate importurile de produse de origine animală. O ţară terţă poate fi inclusă pe aceste liste doar dacă oferă garanţiile adecvate şi în urma realizării unui control comunitar în această ţară.

De asemenea, Comisia elaborează o listă a unităţilor din care pot fi importate sau expediate produsele de origine animală. O unitate nu poate fi inclusă pe această listă decât dacă autoritatea competentă din ţara terţă de origine garantează că unitatea respectivă respectă cerinţele comunitare relevante. Se realizează controale comunitare regulate pentru a verifica acest garanţii.

CONTEXT

Regulamentul face parte din „pachetul igienă”, un ansamblu de acte legislative pentru stabilirea unor norme de igienă aferente produselor alimentare. Acesta include, pe lângă regulamentul prezentat, şi următoarele acte:

  • Regulamentul (CE) nr. 852/2004 care defineşte obiectivele ce trebuie atinse în materie de siguranţă alimentară, lăsând operatorilor din sectorul alimentar responsabilitatea de a adopta măsurile de siguranţă necesare pentru a garanta inocuitatea alimentelor;
  • Regulamentul (CE) nr. 853/2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală, menit să garanteze un înalt nivel de siguranţă alimentară şi sănătate publică.

În plus, următoarele acte completează legislaţia comunitară în materie de igienă a produselor alimentare:

  • Regulamentul (CE) nr. 178/2002 care stabileşte principiile generale ale legislaţiei alimentare. Regulamentul stabileşte procedurile referitoare la siguranţa produselor alimentare şi instituie Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară;
  • Regulamentul (CE) nr. 882/2004 care reorganizează controalele oficiale ale produselor alimentare şi ale hranei pentru animale, pentru a le integra în toate etapele de producţie şi în toate sectoarele;
  • Directiva 2002/99/CE care stabileşte condiţiile de introducere pe piaţă a produselor de origine animală şi restricţiile aplicabile produselor provenind din terţe ţări sau regiuni, supuse unor restricţii privind sănătatea animală.

REFERINŢE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 854/2004

20.5.2004

-

JO L 139 din 30.4.2004

Act(e) de modificare

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 882/2004

20.5.2004

-

JO L 165 din 30.4.2004

Regulamentul (CE) nr. 219/2009

20.4.2009

-

JO L 87 din 31.3.2009

Modificările şi corecturile succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 854/2004 au fost integrate în textul de bază..

MODIFICĂRI ALE ANEXELOR

Anexa I – Carne proaspătă
Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 [Jurnalul Oficial L 338 din 22.12.2005];
Regulamentul (CE) nr. 2076/2005 [Jurnalul Oficial L 338 din 22.12.2005];
Regulamentul (CE) nr. 1663/2006 [Jurnalul Oficial L 320 din 18.11.2006];
Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 [Jurnalul Oficial L 636 din 20.12.2006];
Regulamentul (CE) nr. 1021/2008 [Jurnalul Oficial L 277 din 18.10.2008].

Anexa II – Moluşte bivalve vii
Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 [Jurnalul Oficial L 338 din 22.12.2005];
Regulamentul (CE) nr. 1021/2008 [Jurnalul Oficial L 277 din 18.10.2008];
Regulamentul (UE) nr. 505/2010 [Jurnalul Oficial L 149 din 15.6.2010].

Anexa III – Produse pescăreşti
Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 [Jurnalul Oficial L 338 din 22.12.2005];
Regulamentul (CE) nr. 1021/2008 [Jurnalul Oficial L 277 din 18.10.2008].

Anexa IV – Lapte crud, colostru, produse lactate şi produse pe bază de colostru
Regulamentul (CE) nr. 1663/2006 [Jurnalul Oficial L 320 din 18.11.2006].

Anexa VI – Cerinţe privind certificatele care însoţesc importurile
Regulamentul (CE) nr. 1663/2006 [Jurnalul Oficial L 320 din 18.11.2006].

ACTE CONEXE

Raport al Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European privind experienţa câştigată prin aplicarea Regulamentelor (CE) privind igiena nr. 852/2004, 853/2004 şi 854/2004 ale Parlamentului European şi ale Consiliului din 29 aprilie 2004 [COM(2009) 403 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial].
Comisia analizează experienţa câştigată prin aplicarea regulamentelor menţionate. Aceasta prezintă progresele realizate şi dificultăţile întâmpinate de toate părţile implicate în aplicarea pachetului „igienă” între 2006 şi 2008. Comisia concluzionează că, per ansamblu, statele membre au adoptat măsurile administrative şi de control necesare pentru a asigura conformitatea cu legislaţia relevantă, dar că se mai pot face progrese în ceea ce priveşte punerea în aplicare a dispoziţiilor. Principalele dificultăţi identificate se referă la:

  • anumite excepţii de la domeniul de aplicare a regulamentelor privind igiena;
  • anumite definiţii menţionate în aceste regulamente;
  • anumite aspecte practice privind autorizarea unităţilor care manipulează alimente de origine animală şi marcarea unor astfel de alimente;
  • regimul de import pentru anumite alimente;
  • punerea în aplicare a procedurilor bazate pe HACCP (analiza riscurilor şi punctele critice de control) de către anumite societăţi comerciale din sectorul alimentar şi
  • realizarea controalelor oficiale în anumite sectoare.

Atentionare:

Acesta este un articol cu titlul informativ si nu se pretinde a cuprinde intreaga problematica la care se face referire, nu este o interpretarea legala a prevederilor legislative in domeniu, nu constituie consiliere juridica sau alt tip. Modificarile aduse legislatiei precum si descoperirile stiintifice pot la un moment dat sa contrazica unele aspecte ale acestui articol si de aceea este necesar sa va informati exact cu privire la informatiile legale si stiintifice din momentul la care faceti referire. Pentru o corecta informare vom incerca sa actualizam permanent informatiile.


Nici un comentariu