(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice (4) avea ca obiectiv stabilirea unui sistem de acordare pe bază voluntară a etichetei ecologice pentru promovarea produselor cu un impact redus asupra mediului pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă şi furnizarea către consumatori de informaţii precise, neînşelătoare şi stabilite pe bază ştiinţifică cu privire la impactul acestora asupra mediului.

(2)	Experienţa câştigată în contextul punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1980/2000 a demonstrat necesitatea modificării acestui sistem de etichetare ecologică pentru a-i spori eficacitatea şi a-i simplifica funcţionarea.

(3)	Sistemul modificat (denumit în continuare „sistemul UE de etichetare ecologică”) ar trebui să fie pus în aplicare în conformitate cu dispoziţiile tratatelor, în special cu principiul precauţiei prevăzut la articolul 174 alineatul (2) din Tratatul CE.

(4)

Este necesar să se asigure coordonarea între sistemul UE de etichetare ecologică şi stabilirea cerinţelor în contextul Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (5)

(5)

Sistemul UE de etichetare ecologică face parte din politica privind consumul şi producţia durabile a Comunităţii, care are ca obiectiv reducerea impactului negativ al consumului şi producţiei asupra mediului, sănătăţii, climei şi resurselor naturale. Sistemul este destinat să promoveze acele produse care au un nivel înalt de performanţă de mediu, prin utilizarea etichetei ecologice. În acest scop, este adecvat să se impună stabilirea criteriilor pe care trebuie să le satisfacă produsele pentru a putea purta eticheta ecologică pe baza celor mai bune performanţe de mediu realizate de produse aflate pe piaţa comunitară. Aceste criterii ar trebui să fie uşor de înţeles şi de aplicat şi ar trebui să se bazeze pe dovezi ştiinţifice, luând în considerare ultimele evoluţii tehnologice. Aceste criterii ar trebui să fie orientate în funcţie de piaţă şi ar trebui să se limiteze la impactul cel mai semnificativ al produselor asupra mediului pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă.

(6)

Pentru a evita proliferarea sistemelor de etichetare ecologică şi pentru a încuraja performanţe de mediu mai ridicate în toate domeniile pentru care impactul asupra mediului este un factor în alegerea pe care o face consumatorul, ar trebui extinsă posibilitatea utilizării etichetei UE ecologice. Cu toate acestea, pentru grupele de produse alimentare şi furaje, ar trebui realizat un studiu pentru a se asigura fezabilitatea criteriilor şi faptul că valoarea adăugată poate fi garantată. Pentru produsele alimentare şi furaje, precum şi pentru produsele agricole neprocesate care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice (6), ar trebui luată în considerare posibilitatea ca doar produsele care au primit certificatul de produs ecologic să fie eligibile la acordarea etichetei UEecologice pentru a fi evitate confuziile în rândul consumatorilor.

(7)	Sistemul UE de etichetare ecologică ar trebui să aibă ca obiectiv înlocuirea substanţelor periculoase cu substanţe mai sigure oricând acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic.

(8)

Pentru ca sistemul UE de etichetare ecologică să fie acceptat de publicul larg, este esenţial ca organizaţiile neguvernamentale (ONG-urile) specializate în protecţia mediului şi organizaţiile consumatorilor să joace un rol important şi să fie implicate în mod activ în dezvoltarea şi stabilirea criteriilor pentru etichetele UE ecologice.

(9)

Este de dorit ca orice parte interesată să poată conduce elaborarea sau revizuirea criteriilor privind eticheta UE ecologică, cu condiţia ca normele procedurale comune să fie respectate şi ca procesul să fie coordonat de Comisie. Pentru a asigura coerenţa de ansamblu a acţiunii comunitare, este de asemenea adecvat ca, la elaborarea sau revizuirea criteriilor privind eticheta UE ecologică, să se impună luarea în considerare a obiectivelor strategice cele mai recente ale Comunităţii în domeniul mediului, cum ar fi programele de acţiune privind mediul, strategiile de dezvoltare durabilă şi programele privind schimbările climatice.

(10)	Pentru a simplifica sistemul UE de etichetare ecologică şi pentru a reduce sarcina administrativă legată de utilizarea etichetei UE ecologice, procedurile de evaluare şi de verificare ar trebui simplificate.

(11)

Este adecvat să se prevadă condiţiile în care se poate folosi eticheta UE ecologică şi, pentru a se asigura conformitatea cu aceste condiţii, să se solicite organismelor competente să întreprindă verificări şi să interzică utilizarea etichetei UE ecologice în cazurile în care condiţiile de utilizare nu au fost respectate. Este de asemenea indicat să se solicite statelor membre să stabilească norme privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament, precum şi să se asigure că acestea sunt puse în aplicare.

(12)	Pentru a extinde utilizarea etichetei UE ecologice şi pentru a-i încuraja pe cei ai căror produse îndeplinesc criteriile privind eticheta UE ecologică, ar trebui reduse costurile utilizării etichetei ecologice UE.

(13)

Este necesară informarea şi sensibilizarea publicului cu privire la eticheta UE ecologică prin acţiuni de promovare, prin campanii de informare şi de educare la nivel local, naţional şi comunitar, care să le permită consumatorilor să înţeleagă semnificaţia etichetei UE ecologice şi să facă alegeri în cunoştinţă de cauză. Aceste acţiuni sunt, de asemenea, necesare pentru a conferi sistemului un grad sporit de atractivitate pentru producători şi comercianţii cu amănuntul.

(14)	Atunci când instituie planuri naţionale de acţiune privind achiziţiile publice ecologice, statele membre ar trebui să aibă în vedere elaborarea unor ghiduri şi ar putea lua în considerare stabilirea de obiective în ceea ce priveşte achiziţiile publice de produse ecologice.

(15)

Pentru a facilita comercializarea produselor care poartă eticheta ecologică la nivel naţional şi comunitar, pentru a limita eforturile suplimentare care trebuie depuse de întreprinderi, în special de IMM-uri, şi pentru a evita confuzia în rândul consumatorilor, este de asemenea necesar să se sporească coerenţa şi să se promoveze armonizarea între sistemul UE de etichetare ecologică şi sistemele naţionale de etichetare ecologică din Comunitate.

(16)	Pentru a se asigura punerea în aplicare armonizată a sistemului de acordare, a supravegherii pieţei şi a verificării utilizării etichetei UE ecologice în întreaga Comunitate, organismele competente ar trebui să efectueze schimburi de informaţii şi experienţă.

(17)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (7).

(18)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte criteriile pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a purta eticheta UE ecologică şi să modifice anexele la prezentul regulament. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(19)	Din motive de claritate şi de securitate juridică, Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 ar trebui, prin urmare, înlocuit cu prezentul regulament.

(20)	Ar trebui prevăzute dispoziţii tranzitorii adecvate pentru a se facilita tranziţia între Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 şi prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament instituie norme privind stabilirea şi aplicarea sistemului UE facultativ de etichetare ecologică.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică tuturor mărfurilor sau serviciilor furnizate pentru distribuţie, consum sau utilizare pe piaţa comunitară, fie contra cost, fie gratuit (denumite în continuare „produsele”).

(2)   Prezentul regulament nu se aplică nici medicamentelor de uz uman, definite în Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (8), nici produselor medicamentoase veterinare, definite în Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (9) şi nici altor tipuri de dispozitive medicale.

Articolul 3

Definiţii

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

1.	„grup de produse” înseamnă un ansamblu de produse care se utilizează în scopuri similare şi sunt similare în ceea ce priveşte utilizarea sau au proprietăţi funcţionale similare şi sunt similare în privinţa modului în care sunt percepute de consumatori.

2.	„operator” înseamnă orice producător, fabricant, importator, furnizor de servicii, angrosist sau comerciant cu amănuntul.

3.	„impact asupra mediului” înseamnă orice modificare adusă mediului care rezultă, în întregime sau parţial, de la un produs, pe durata ciclului său de viaţă.

4.	„performanţă de mediu” înseamnă rezultatul gestionării de către un fabricant a acelor caracteristici ale produselor care au un impact asupra mediului.

5.	„verificare” înseamnă o procedură având drept scop atestarea faptului că un produs respectă criteriile de etichetare ecologică UE specificate.

Articolul 4

Organisme competente

(1)   Fiecare stat membru desemnează organismul sau organismele responsabile, în cadrul ministerelor sau în afara acestora, de îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezentul regulament („organism competent” sau „organisme competente”) şi se asigură de faptul că acestea sunt operaţionale. În cazul în care se desemnează mai multe organisme competente, statul membru stabileşte competenţele organismelor respective, precum şi cerinţele de coordonare aplicabile acestora.

(2)   Organismele competente sunt astfel constituite încât să se garanteze independenţa şi neutralitatea lor, iar normele lor de procedură sunt astfel stabilite încât să se asigure transparenţa în desfăşurarea activităţilor, precum şi implicarea tuturor părţilor interesate.

(3)   Statele membre se asigură că organismele competente îndeplinesc cerinţele prevăzute în anexa V.

(4)   Organismele competente se asigură că procesul de verificare este realizat într-un mod consecvent, neutru şi fiabil de o entitate independentă de operatorul care face obiectul verificării, pe baza unor standarde şi proceduri internaţionale, europene sau naţionale privind organismele care aplică sisteme de certificare a produselor.

Articolul 5

Comitetul Uniunii Europene pentru etichetarea ecologică

(1)   Comisia instituie un Comitet al Uniunii Europene pentru etichetare ecologică (CUEEE), format din reprezentanţii organismelor competente ale tuturor statelor membre, menţionate la articolul 4, şi ai altor părţi interesate. CUEEE îşi alege preşedintele în conformitate cu regulamentul său de procedură. CUEEE contribuie la elaborarea şi revizuirea criteriilor privind eticheta UE ecologică şi la orice reexaminare a punerii în aplicare a sistemului UE de etichetare ecologică. Acesta oferă de asemenea Comisiei consultanţă şi asistenţă în aceste domenii şi, în special, emite recomandări privind cerinţele minime de performanţă de mediu.

(2)   Comisia se asigură că, în desfăşurarea activităţilor sale, CUEEE menţine o participare echilibrată a tuturor părţilor interesate relevante pentru fiecare grup de produse, cum ar fi organismele competente, producătorii, fabricanţii, importatorii, furnizorii de servicii, angrosiştii, comercianţii cu amănuntul, în special IMM-urile, precum şi grupurile de protecţie a mediului şi organizaţiile de consumatori.

Articolul 6

Cerinţe generale pentru criteriile privind eticheta UE ecologică

(1)   Criteriile privind eticheta UE ecologică se bazează pe performanţele de mediu ale produselor, luând în considerare cele mai recente obiective strategice ale Comunităţii în domeniul mediului.

(2)   Criteriile privind eticheta UE ecologică stabilesc cerinţele de mediu pe care un produs trebuie să le îndeplinească pentru a purta eticheta UE ecologică.

(3)   Criteriile sunt stabilite pe baze ştiinţifice şi luând în considerare întregul ciclu de viaţă al produselor. La stabilirea acestor criterii, se iau în considerare:

(a)

efectele cele mai semnificative asupra mediului, în special impactul asupra schimbărilor climatice, impactul asupra naturii şi a biodiversităţii, a consumului de energie şi de resurse, a generării de deşeuri, a emisiilor în toate tipurile de mediu, a poluării prin efecte fizice, precum şi asupra utilizării şi eliberării de substanţe periculoase;

(b)	înlocuirea substanţelor periculoase cu substanţe mai sigure, ca atare sau utilizându-se materiale sau proiecte alternative, oricând este fezabil din punct de vedere tehnic;

(c)	posibilităţile de reducere a impactului asupra mediului oferite de durabilitatea şi de caracterul reutilizabil al produselor;

(d)	echilibrul ecologic net între avantajele şi riscurile legate de mediu, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele legate de sănătate şi siguranţă, în diferitele faze ale ciclului de viaţă al produselor respective;

(e)	după caz, aspectele sociale şi etice, de exemplu făcându-se trimitere la convenţiile şi acordurile internaţionale în aceste domenii, precum standardele şi codurile de conduită pertinente ale OIM;

(f)	criteriile stabilite pentru alte etichete ecologice, în special etichetele ecologice EN ISO 14024 tipul I recunoscute în mod oficial la nivel naţional sau regional, în cazul în care acestea există pentru grupul respectiv de produse, în scopul consolidării sinergiilor;

(g)	în măsura posibilului, principiul reducerii testării pe animale.

(4)   Criteriile privind eticheta UE ecologică includ cerinţe menite să garanteze faptul că produsele care poartă eticheta UE ecologică funcţionează în mod corespunzător, în conformitate cu utilizarea căreia i-au fost destinate.

(5)   Înainte de a elabora criteriile privind eticheta UE ecologică aplicabile produselor alimentare şi furajelor, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (10), Comisia realizează un studiu, până la 31 decembrie 2011 cel târziu, în cadrul căruia analizează fezabilitatea instituirii unor criterii fiabile privind performanţele de mediu de-a lungul întregului ciclu de viaţă al acestui tip de produse, inclusiv în cazul produselor de pescuit şi acvacultură. Studiul ar trebui să acorde o deosebită atenţie impactului oricărui criteriu referitor la eticheta UE ecologică asupra produselor alimentare şi a furajelor, precum şi asupra produselor agricole neprocesate, care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 834/2007. Studiul ar trebui să ia în considerare posibilitatea ca doar produsele care au primit certificatul de produs ecologic să fie eligibile pentru acordarea etichetei UE ecologice, pentru a se evita confuziile în rândul consumatorilor.

Comisia decide, ţinând seama de concluziile studiului şi de avizul CUEEE, dacă şi pentru care grupuri de produse alimentare şi de furaje este fezabilă elaborarea de criterii privind eticheta UE ecologică, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 16 alineatul (2).

(6)   Eticheta UE ecologică nu poate fi acordată produselor care conţin substanţe sau preparate/amestecuri care îndeplinesc criteriile pentru a fi clasificate drept toxice, periculoase pentru mediu, cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere (CMR), în conformitate cu Regulamentul nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor (11), şi nici produselor care conţin substanţele menţionate la articolul 57 din Regulamentul 1907/2006/CE al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice (12).

(7)   Pentru categoriile specifice de produse care conţin substanţe menţionate la alineatul (6) şi doar în cazul în care nu este fezabil din punct de vedere tehnic ca acestea să fie înlocuite ca atare sau prin utilizarea unor materiale sau proiecte alternative, sau în cazul produselor cu o performanţă de mediu globală cu mult mai bună decât cea a altor produse din aceeaşi categorie, Comisia poate adopta măsuri în vederea acordării unor derogări de la alineatul (6). Nu se acordă nicio derogare privind substanţele care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, sunt identificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 59 alineatul (1) din regulamentul respectiv şi sunt prezente în amestecuri, într-un articol sau în orice parte omogenă a unui articol complex în concentraţii de peste 0,1 % (greutate pe greutate). Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 16 alineatul (2).

Articolul 7

Elaborarea şi revizuirea criteriilor privind eticheta UE ecologică

(1)   După consultarea CUEEE, Comisia, statele membre, organismele competente şi celelalte părţi interesate pot iniţia şi conduce elaborarea sau revizuirea criteriilor privind eticheta UE ecologică. Când sarcina de a conduce activitatea de elaborare a criteriilor este încredinţată altor părţi interesate, acestea trebuie să demonstreze că dispun de cunoştinţe în domeniul produsului respectiv, precum şi de capacitatea de a conduce procesul respectiv în mod neutru şi în conformitate cu obiectivele prezentului regulament. În această privinţă, se favorizează consorţiile care reunesc mai multe grupuri de interese.

Partea care iniţiază şi conduce elaborarea sau revizuirea criteriilor privind eticheta UE ecologică prezintă, în conformitate cu procedura prevăzută la anexa I partea A, următoarele documente:

(a)	un raport preliminar;

(b)	un proiect de propunere privind criteriile;

(c)	un raport tehnic în sprijinul proiectului de propunere privind criteriile;

(d)	un raport final;

(e)	un manual pentru potenţialii utilizatori ai etichetei UE ecologice şi pentru organismele competente;

(f)	un manual pentru autorităţile care acordă contracte publice.

Documentele în cauză se prezintă Comisiei şi CUEEE.

(2)   În cazurile în care criteriile au fost deja elaborate în cadrul altui sistem de etichetare ecologică, care respectă cerinţele etichetelor ecologice EN ISO 14024 tipul I pentru un grup de produse pentru care nu au fost stabilite criterii privind eticheta UE ecologică, orice stat membru în care este recunoscut celălalt sistem de etichetare ecologică, poate propune, după consultarea Comisiei şi a CUEEE, respectivele criterii pentru a fi dezvoltate în cadrul sistemului UE de etichetare ecologică.

În astfel de cazuri, se poate aplica procedura simplificată de elaborare a criteriilor prevăzută la anexa I partea B, cu condiţia ca criteriile propuse să fi fost elaborate în concordanţă cu anexa I partea A. Procedura este coordonată fie de Comisie, fie de statul membru care a propus procedura simplificată de elaborare a criteriilor, în conformitate cu primul paragraf.

(3)   În cazul în care este necesară o revizuire nesubstanţială a criteriilor, se poate aplica procedura de revizuire simplificată, prevăzută în anexa I partea C.

(4)   Până la 19 februarie 2011 CUEE şi Comisia convin asupra unui plan de lucru care cuprinde o strategie şi o listă fără caracter exhaustiv a grupurilor de produse. Acest plan va lua în considerare alte acţiuni comunitare (de exemplu, în domeniul achiziţiilor publice ecologice) şi poate fi actualizat în funcţie de cele mai recente obiective strategice ale Comunităţii în domeniul mediului. Planul se actualizează periodic.

Articolul 8

Stabilirea criteriilor privind eticheta UE ecologică

(1)   Proiectul de propunere privind criteriile privind eticheta UE ecologică este elaborat în conformitate cu procedura stabilită în anexa I şi luându-se în considerare planul de lucru.

(2)   În termen de nouă luni de la consultarea CUEEE, Comisia adoptă măsuri pentru stabilirea criteriilor specifice privind eticheta UE ecologică pentru fiecare grup de produse. Aceste măsuri se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În propunerea sa finală, Comisia ia în considerare observaţiile CUEEE şi evidenţiază în mod clar, documentează şi oferă explicaţii privind motivele care stau la baza oricăror modificări cuprinse în propunerea sa finală în comparaţie cu proiectul de propunere privind criteriile ca urmare a consultării CUEEE.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, prin completarea sa, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 16 alineatul (2).

(3)   În cadrul măsurilor menţionate la alineatul (2), Comisia:

(a)	stabileşte cerinţele pentru evaluarea conformităţii diferitelor produse cu criteriile privind eticheta UE ecologică („cerinţe de evaluare”);

(b)	specifică, pentru fiecare grup de produse, trei caracteristici cheie de mediu care pot figura pe eticheta facultativă prevăzută cu spaţiu rezervat textului, descrisă la anexa II;

(c)	specifică, pentru fiecare grup de produse, perioada relevantă de valabilitate a criteriilor şi a cerinţelor de evaluare;

(d)	specifică măsura în care produsele pot varia de-a lungul perioadei de valabilitate menţionată la litera (c).

(4)   La stabilirea criteriilor privind eticheta UE ecologică, trebuie evitată introducerea unor măsuri a căror punere în aplicare poate impune sarcini administrative şi economice disproporţionate asupra IMM-urilor.

Articolul 9

Acordarea etichetei UE ecologice şi condiţiile utilizării sale

(1)   Orice operator care doreşte să utilizeze eticheta UE ecologică înaintează o cerere organismelor competente menţionate la articolul 4, în conformitate cu următoarele norme:

(a)	în cazul în care produsul provine dintr-un singur stat membru, cererea se înaintează unui organism competent din statul membru respectiv;

(b)	în cazul în care un produs provine, sub aceeaşi formă, din mai multe state membre, cererea poate fi prezentată unui organism competent din unul dintre statele membre respective;

(c)	în cazul în care un produs provine din afara Comunităţii, cererea se prezintă unui organism competent din oricare stat membru în care produsul a fost sau urmează să fie introdus pe piaţă.

(2)   Eticheta UE ecologică se prezintă sub forma descrisă în anexa II.

Eticheta UE ecologică poate fi utilizată numai pentru produsele care respectă criteriile de etichetare ecologică ale UE aplicabile produselor în cauză şi cărora le-a fost acordată eticheta ecologică.

(3)   Cererile menţionează datele complete de contact ale operatorului, precum şi grupul de produse în cauză şi cuprind o descriere completă a produsului, precum şi orice alte informaţii solicitate de organismul competent.

Cererile includ toate documentele relevante, în conformitate cu măsura relevantă adoptată de Comisie privind instituirea criteriilor privind eticheta UE ecologică pentru grupul de produse vizat.

(4)   Organismul competent căruia i se adresează o cerere percepe taxe, în conformitate cu anexa III. Utilizarea etichetei UE ecologice este condiţionată de plata taxelor în termenul stabilit.

(5)   În termen de două luni de la primirea cererii, organismul competent în cauză verifică dacă documentaţia este completă şi adresează o notificare operatorului. Organismul competent poate respinge cererea dacă operatorul nu completează documentaţia în termen de şase luni de la notificare.

Organismul competent atribuie un număr de înregistrare produsului, în cazul în care documentaţia prezentată este completă şi organismul competent a verificat dacă produsul îndeplineşte criteriile privind eticheta UE ecologică şi cerinţele de evaluare publicate în conformitate cu articolul 8.

Operatorii suportă costurile legate de testare şi de evaluare a conformităţii cu criteriile privind eticheta UE ecologică. Operatorilor li se poate cere să suporte costurile de deplasare şi cazare în cazul în care este necesară o verificare la faţa locului în afara statului membru în care îşi are sediul organismul competent.

(6)   În cazul în care criteriile privind eticheta UE ecologică prevăd anumite condiţii pentru instalaţiile de producţie, aceste condiţii trebuie să fie îndeplinite la nivelul tuturor instalaţiilor în care este fabricat produsul care poartă o etichetă UE ecologică. După caz, organismul competent poate întreprinde verificări la faţa locului sau poate desemna în acest scop un agent autorizat.

(7)   Organismele competente recunosc în mod preferenţial testele acreditate în conformitate cu ISO 17025 şi verificările efectuate de organisme acreditate în temeiul standardului EN 45011 sau al unui standard internaţional echivalent. Organismele competente colaborează pentru a asigura o punere în aplicare eficientă şi consecventă a procedurilor de evaluare şi verificare, în special prin intermediul grupului de lucru menţionat la articolul 13.

(8)   Organismul competent încheie cu fiecare operator un contract care reglementează condiţiile de utilizare a etichetei UE ecologice (inclusiv dispoziţii privind autorizarea şi retragerea etichetei UE ecologice, în special în urma revizuirii criteriilor). În acest scop, se utilizează un contract standard, în conformitate cu modelul de la anexa IV.

(9)   Operatorul poate să aplice eticheta UE ecologică pe produs numai după încheierea contractului. Operatorul specifică, de asemenea, numărul de înregistrare pe produsul care poartă eticheta UE ecologică.

(10)   Organismul competent care a acordat eticheta UE ecologică unui produs notifică acest lucru Comisiei. Comisia stabileşte un registru comun şi îl actualizează în mod periodic. Registrul trebuie să fie disponibil publicului pe o pagină de internet consacrată etichetei UE ecologice.

(11)   Eticheta UE ecologică poate fi utilizată pentru produsele cărora le-a fost acordată eticheta UE ecologică şi pentru materialele promoţionale asociate acestora.

(12)   Acordarea etichetei UE ecologice nu aduce atingere cerinţelor de mediu sau altor cerinţe de reglementare din legislaţia comunitară sau naţională, aplicabile în diferite faze ale ciclului de viaţă a produsului.

(13)   Dreptul de a utiliza eticheta UE ecologică nu se extinde la utilizarea etichetei UE ecologice ca o componentă a unei mărci comerciale.

Articolul 10

Supravegherea pieţei şi controlul utilizării etichetei UE ecologice

(1)   Este interzisă orice reclamă falsă sau înşelătoare sau folosirea oricărei etichete sau sigle care ar putea fi confundată cu eticheta UE ecologică.

(2)   Organismul competent verifică în mod regulat, pentru produsele cărora le-a acordat eticheta UE ecologică faptul că produsele respective respectă criteriile privind eticheta UE ecologică şi cerinţele de evaluare publicate în temeiul articolului 8. Organismul competent întreprinde astfel de verificări şi în cazul în care a primit o plângere, după caz. Aceste verificări pot lua forma unor controale aleatorii la faţa locului.

Organismul competent care a acordat eticheta UE ecologică unui produs informează utilizatorul etichetei UE ecologice în legătură cu orice plângere făcută cu privire la produsul care poartă eticheta UE ecologică şi poate solicita utilizatorului să răspundă la plângerile respective. Organismul competent poate să nu divulge utilizatorului etichetei identitatea celui care a introdus plângerea.

(3)   Utilizatorul etichetei UE ecologice permite organismului competent care a acordat eticheta UE ecologică produsului să întreprindă toate investigaţiile necesare pentru monitorizarea conformităţii permanente a produsului respectiv cu criteriile specifice grupului de produse şi cu dispoziţiile articolului 9.

(4)   La cererea organismului competent care a acordat eticheta UE ecologică, utilizatorul etichetei UE ecologice permite accesul în spaţiile în care este fabricat produsul respectiv.

Această cerere poate fi prezentată la orice moment rezonabil şi fără înştiinţare.

(5)   În cazul în care, după ce utilizatorului etichetei UE ecologice i s-a oferit posibilitatea de a prezenta observaţii, orice organism competent consideră că un produs care poartă eticheta UE ecologică nu îndeplineşte criteriile specifice respectivului grup de produse sau că eticheta UE ecologică nu este utilizată în conformitate cu dispoziţiile articolului 9, acesta fie interzice utilizarea etichetei UE ecologice pe produsul respectiv, fie, în cazul în care eticheta UE ecologică a fost acordată de un alt organism competent, informează organismul competent respectiv. Utilizatorul etichetei UE ecologice nu este îndreptăţit la rambursarea, integrală sau parţială, a taxelor menţionate la articolul 9 alineatul (4).

Organismul competent informează fără întârziere toate celelalte organisme competente şi Comisia cu privire la respectiva interdicţie.

(6)   Organismul competent care a acordat eticheta UE ecologică produsului nu divulgă şi nu utilizează în niciun scop care nu are legătură cu acordarea etichetei UE ecologice în vederea utilizării informaţiile la care are acces pe parcursul evaluării conformităţii unui utilizator al etichetei UE ecologice cu normele privind utilizarea etichetei UE ecologice stabilite la articolul 9.

Organismul competent ia toate măsurile rezonabile pentru a asigura protecţia documentelor care i-au fost furnizate împotriva falsificării şi însuşirii neautorizate.

Articolul 11

Sisteme de etichetare ecologică în statele membre

(1)   În cazurile în care criteriile privind eticheta UE ecologică specifice unui anumit grup de produse au fost publicate, celelalte sisteme de etichetare ecologică EN ISO 14024 tipul I recunoscute în mod oficial la nivel naţional sau regional, care nu acoperă grupul de produse respectiv la momentul publicării, pot fi extinse la grupul de produse în cauză numai în cazul în care criteriile elaborate în cadrul sistemelor respective sunt cel puţin la fel de stricte ca şi criteriile privind eticheta UE ecologică.

(2)   Pentru a armoniza criteriile sistemelor europene de etichetare ecologică (EN ISO 14024 tipul I), criteriile privind eticheta UE ecologică iau în considerare, de asemenea, criteriile existente elaborate în cadrul sistemelor de etichetare ecologică recunoscute în mod oficial în statele membre.

Articolul 12

Promovarea etichetei UE ecologice

(1)   Statele membre şi Comisia, în cooperare cu CUEEE, convin asupra unui plan specific de acţiune destinat promovării utilizării etichetei UE ecologice comunitare prin:

(a)	acţiuni de sensibilizare şi campanii de informare şi de educare a publicului destinate consumatorilor, producătorilor, fabricanţilor, angrosiştilor, furnizorilor de servicii, autorităţilor care efectuează achiziţii publice, comercianţilor, comercianţilor cu amănuntul şi publicului larg;

(b)	încurajarea adoptării sistemului, în special de IMM-uri,

sprijinind astfel dezvoltarea acestui sistem.

(2)   Promovarea etichetei UE ecologice poate fi realizată prin intermediul paginii de internet consacrate acesteia, care oferă în toate limbile comunitare informaţii elementare şi materiale promoţionale despre eticheta UE ecologică, precum şi informaţii despre locurile în care pot fi cumpărate produse care poartă eticheta UE ecologică.

(3)   Statele membre încurajează utilizarea „Manualului destinat autorităţilor care atribuie contracte de achiziţii publice”, astfel cum se specifică în anexa I, partea A, punctul (5). În acest scop, statele membre iau în considerare, de exemplu, stabilirea de obiective referitoare la achiziţia de produse care îndeplinesc criteriile specificate în manualul respectiv.

Articolul 13

Schimburi de informaţii şi de experienţă

(1)   Pentru a încuraja punerea în aplicare consecventă a prezentului regulamentul, organismele competente trebuie să desfăşoare în mod periodic schimburi de informaţii şi de experienţă, în special în ceea ce priveşte aplicarea articolelor 9 şi 10.

(2)   În acest scop, Comisia instituie un grup de lucru al organismelor competente. Grupul de lucru se reuneşte cel puţin de două ori pe an. Cheltuielile de deplasare sunt suportate de către Comisie. Grupul de lucru îşi alege propriul preşedinte şi îşi adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 14

Raport

Până la 19 februarie 2015, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind punerea în aplicare a sistemului UE de etichetare ecologică. Raportul trebuie să identifice, de asemenea, elementele pentru o eventuală revizuire a sistemului.

Articolul 15

Modificarea anexelor

Comisia poate modifica anexele, inclusiv nivelul maxim al taxelor prevăzute în anexa III, luând în considerare necesitatea ca taxele să acopere costurile legate de funcţionarea sistemului.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 16 alineatul (2).

Articolul 16

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile de la articolul 8 din respectiva decizie.

Articolul 17

Sancţiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancţiunile care se aplică în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi disuasive. Statele membre notifică fără întârziere Comisiei dispoziţiile respective, precum şi orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 18

Abrogarea

Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 se abrogă.

Articolul 19

Dispoziţii tranzitorii

Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 se aplică în continuare în cazul contractelor încheiate în temeiul articolului 9 din respectivul regulament până la data expirării specificată în contractele respective, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la taxe.

Acestor contracte li se aplică Articolul 9 alineatul (4) şi Anexa III din prezentul regulament.

Articolul 20

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO C 120, 28.5.2009, p. 56.

(2)  JO C 218, 11.9.2009, p. 50.

(3)  Avizul Parlamentului European din 2 aprilie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 26 octombrie 2009.

(4)  JO L 237, 21.9.2000, p. 1.

(5)  JO L 285, 31.10.2009, p. 10.

(6)  JO L 189, 20.7.2007, p. 1.

(7)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(8)  JO L 311, 28.11.2001, p. 67.

(9)  JO L 311, 28.11.2001, p. 1.

(10)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

(11)  JO L 353, 31.12.2008, p. 1.

(12)  JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

---

---

---

---

---