Armonizand normele privind productia, etichetarea si controlul produselor ecologice, regulamentul urmareste sa asigure:
— o concurenta loiala in randul producatorilor si
— o incredere sporita fata de aceste produse in randul consumatorilor.

Actul normativ se refera la:
— produsele agricole (inclusiv cele provenite din acvacultura) neprocesate sau procesate si destinate consumului uman;
— hrana pentru animale;
— materialul de inmultire vegetativ (de exemplu, radacini si vite) si semintele pentru cultivare;
— drojdia folosita drept aliment sau hrana pentru animale.

 

Obiectivele vizeaza agricultura durabila si calitatea productiei, care trebuie sa corespunda nevoilor consumatorilor.
Principiile generale privesc, de exemplu, metodele de productie specifice, utilizarea resurselor naturale si limitarea stricta a utilizarii materiilor prime chimice de sinteza.
De asemenea, regulamentul introduce principii specifice care se refera la agricultura, procesarea alimentelor ecologice si a hranei ecologice pentru animale.

Conform normelor generale aplicabile productiei ecologice, organismele modificate genetic (OMG-uri) sunt interzise sub orice forma. Normele privind etichetarea alimentelor le permit operatorilor sa se asigure ca respecta aceasta interdictie. Tratarea cu radiatii ionizante este, de asemenea, interzisa.

Operatorii care doresc sa practice in aceeasi exploatatie cele doua tipuri de productie agricola (ecologica si neecologica) trebuie sa separe animalele si parcelele pentru aceste doua activitati.
Productia vegetala ecologica trebuie sa respecte unele reguli care privesc:
— prelucrarea solului, care trebuie sa respecte viata si fertilitatea naturala a acestuia;
— prevenirea daunelor, care trebuie sa se bazeze pe metode naturale, dar poate recurge la utilizarea unui numar limitat de produse fitofarmaceutice autorizate de Comisia Europeana (articolul 16 din regulament);
— semintele si materialul de inmultire vegetativ, care trebuie sa fie produse prin metoda ecologica;
— produsele de curatire, care trebuie sa fi fost autorizate de Comisie.

Plantele salbatice culese in anumite zone sunt, de asemenea, clasificate ca produse ecologice in masura in care respecta anumite conditii privind recoltarea si zona de provenienta (de exemplu, locul din care sunt culese nu a fost tratat de cel putin trei ani cu produse care nu sunt autorizate).

Algele marine pot, la randul lor, sa fie considerate produse ecologice, atat timp cat zona lor de productie si metoda de recoltare indeplinesc anumite conditii.

Productia animaliera ecologica trebuie sa respecte anumite norme care privesc:
— originea animalelor, care trebuie sa se nasca si sa fie crescute in exploatatii ecologice;
— practicile de gestionare si ingrijire a animalelor, care se refera, printre altele, la anumite conditii de adapostire a acestora;
— metodele de reproducere a animalelor, in general naturale;
— hrana animalelor, care trebuie sa fie de origine ecologica;
— prevenirea bolilor;
— curatirea si dezinfectia, care nu implica decat produse autorizate de Comisie.

Norme specifice analoge se aplica animalelor de acvacultura.

Comisia autorizeaza utilizarea unui numar limitat de produse si substante in agricultura ecologica. Acestea pot fi destinate ingrijirii plantelor, hranei animalelor si curatirii instalatiilor utilizate pentru productia animala si vegetala. Comisia poate stabili, de asemenea, anumite limite si conditii privind aplicarea acestor produse.

Exploatatiile care incep o activitate de productie ecologica trebuie sa treaca printr-o perioada de conversie – o etapa de tranzitie pe parcursul careia trebuie respectate practicile ecologice. Regulamentul stabileste norme care reglementeaza aceasta perioada de conversie.

Hrana ecologica procesata pentru animale trebuie sa contina materii prime ecologice si nu poate fi procesata cu ajutorul solventilor de sinteza.

Alimentele procesate trebuie sa contina in principal ingrediente de provenienta agricola. Alte ingrediente sunt permise daca au fost autorizate de Comisie. Drojdia ecologica trebuie sa fie produsa pe baza unor substraturi ecologice si a altor ingrediente autorizate.
Comisia poate sa prevada derogari de la dispozitiile privind obiectivele, normele de productie si etichetarea. Aceste derogari trebuie sa fie limitate in timp si la anumite cazuri particulare.

Etichetarea, publicitatea sau documentele comerciale pot contine anumiti termeni, cum ar fi „eco” si „bio” , pentru a caracteriza un produs ecologic, ingredientele sau materiile prime ale acestuia.
Etichetarea unui produs ecologic trebuie sa fie usor vizibila pe ambalaj si sa contina o referinta la organismul de control care certifica produsul in cauza.

Incepand cu 1 iulie 2010, utilizarea siglei UE pe produsele alimentare provenite din agricultura ecologica este obligatorie, la fel ca indicarea locului de provenienta a materiilor prime din care sunt fabricate acestea. Aceasta indicatie va trebui sa figureze in acelasi camp vizual cu sigla UE.

Respectarea dispozitiilor prevazute in acest regulament este garantata printr-un sistem de control care functioneaza pe baza Regulamentului (CE) nr. 882/2004 si a masurilor de precautie si de control stabilite de Comisie. Acest sistem garanteaza trasabilitatea alimentelor conform Regulamentului CE nr. 178/2002 .

O evaluare a riscului de incalcare determina natura si frecventa controalelor. Acestea sunt gestionate de autoritatile desemnate de catre tarile UE. in anumite conditii, autoritatile in cauza pot delega unele sarcini de control catre organisme acreditate, dar ele raman responsabile cu supravegherea controalelor efectuate si acordarea delegatiilor. tarile UE trebuie sa comunice in mod regulat Comisiei lista autoritatilor si organismelor de control (cea mai recenta lista a organismelor sau autoritatilor publice responsabile de activitatea de control a fost publicata in 2014).

Autoritatile trebuie, de asemenea, sa controleze activitatile fiecarui operator implicat in comercializarea unui produs ecologic inaintea introducerii acestuia pe piata. in urma acestui control, operatorul primeste o certificare privind respectarea dispozitiilor acestui regulament. Atunci cand se constata nereguli, autoritatea trebuie sa se asigure ca etichetarea produselor in cauza nu contine nicio referinta la modul de productie ecologic.

Produsele provenite din tarile din afara UE pot, de asemenea, sa fie comercializate pe piata UE ca produse ecologice in masura in care respecta dispozitiile acestui regulament si au fost supuse unui control. Acest control poate fi efectuat fie de un organism recunoscut de UE, fie de un organism de control acreditat.

Comercializarea unui produs ecologic nu poate fi in niciun fel impiedicata de autoritatile unei tari a UE alta decat cea a autoritatii care l-a controlat.
Comisia intreprinde o activitate de supraveghere statistica bazata pe datele furnizate de tarile UE. Comitetul de reglementare privind productia ecologica asista Comisia la definirea politicilor privind agricultura ecologica.

 

Actul normativ: Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind productia ecologica si etichetarea produselor ecologice, precum si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189 din 20.7.2007, pp. 1-23)

Acte conexe:

Norme de aplicare - Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind productia ecologica si etichetarea produselor ecologice in ceea ce priveste productia biologica, etichetarea si controalele (Jurnalul Oficial L 250, 18.9.2008, pp. 1-84)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1364/2013 al Comisiei din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 889/2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește utilizarea, în acvacultura ecologică, a puietului și a ouălor de moluște bivalve provenind din acvacultura convențională