(1)

Libera circulație a produselor alimentare sigure și sănătoase constituie un aspect esențial al pieței interne și contribuie semnificativ la sănătatea și bunăstarea cetățenilor și la interesele lor sociale și economice.

(2)

În aplicarea politicilor comunitare, ar trebui să se asigure un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății oamenilor.

(3)

Prezentul regulament înlocuiește directivele și deciziile anterioare privind aditivii alimentari care pot fi utilizați în produsele alimentare în vederea asigurării unei funcționări eficiente a pieței interne și a unui nivel înalt de protecție a sănătății populației, și un nivel înalt de protecție a consumatorului, inclusiv protecția intereselor consumatorului, prin proceduri cuprinzătoare și raționalizate.

(4)

Prezentul regulament armonizează utilizarea aditivilor alimentari în produsele alimentare din cadrul Comunității. Aceasta include utilizarea aditivilor alimentari în produsele alimentare care intră sub incidența Directivei 89/398/CEE din 3 mai 1989 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele alimentare destinate unei alimentații speciale (3) și utilizarea unor coloranți alimentari pentru marcarea sanitară a cărnii și decorarea și ștampilarea ouălor. Acesta armonizează, de asemenea, utilizarea aditivilor alimentari în aditivii și enzimele alimentare, garantând astfel siguranța și calitatea acestora și facilitând depozitarea și utilizarea lor. Aceste aspecte nu au fost reglementate anterior la nivel comunitar.

(5)

Aditivii alimentari sunt substanțe care nu se consumă de regulă ca aliment de sine stătător, ci se adaugă în mod deliberat în alimente în scopuri tehnologice descrise în prezentul regulament, ca de exemplu pentru conservarea acestora. Toți aditivii alimentari ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament și, prin urmare, lista categoriilor funcționale ar trebui actualizată conform progresului științific și dezvoltării tehnologice. Cu toate acestea, nu sunt considerate aditivi alimentari substanțele utilizate pentru a da o aromă și/sau un gust sau în scopuri nutriționale speciale, precum înlocuitorii sării, vitaminele și mineralele. În plus, nici substanțele considerate produse alimentare ce pot îndeplini o funcție tehnologică, ca de exemplu clorura de sodiu sau șofranul pentru colorare, precum și enzimele alimentare, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cu toate acestea, preparatele obținute din produse alimentare și alte surse materiale, care sunt destinate obținerii unui efect tehnologic în produsul alimentar final și care sunt obținute prin extragerea selectivă a componentelor (de ex. pigmenți) referitor la componentele nutritive și aromatice, ar trebui să fie considerate aditivi în sensul prezentului regulament. În fine, enzimele alimentare intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare (4), ceea ce exclude aplicarea prezentului regulament.

(6)

Substanțele neconsumate ca alimente în sine, dar utilizate deliberat în prelucrarea alimentelor, care rămân doar ca reziduuri în produsul final și nu au un efect tehnologic în produsul final (adjuvanți tehnologici), nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(7)

Aditivii alimentari ar trebui aprobați și utilizați numai dacă îndeplinesc criteriile prevăzute în prezentul regulament. Aditivii alimentari trebuie să fie siguri atunci când sunt utilizați, trebuie să existe o necesitate tehnologică pentru utilizarea lor, trebuie să nu inducă în eroare consumatorul și utilizarea lor trebuie să aducă un beneficiu consumatorului. Inducerea în eroare a consumatorilor include aspecte legate de natura, prospețimea, calitatea ingredientelor utilizate, măsura în care un produs sau proces de producție este natural sau calitatea nutritivă a produsului, inclusiv conținutul de fructe și legume, fără a se limita la acestea. Aprobarea aditivilor alimentari ar trebui să țină seama și de alți factori relevanți pentru domeniul în cauză, inclusiv factori societali, economici, tradiționali, etici și de mediu, principiul precauției, precum și de fezabilitatea controalelor. Utilizarea și nivelurile maxime de aditivi alimentari ar trebui să țină seama de consumul acestui aditiv alimentar pornind din alte surse și de expunerea unor grupuri speciale de consumatori (de exemplu persoanele alergice) la aditivul alimentar.

(8)

Aditivii alimentari trebuie să respecte specificațiile aprobate, care ar trebui să includă informații pentru identificarea corectă a aditivului alimentar, inclusiv originea acestuia, și să descrie criteriile acceptabile de puritate. Specificațiile elaborate anterior pentru aditivii alimentari, incluse în Directiva 95/31/CE a Comisiei din 5 iulie 1995 de stabilire a criteriilor specifice de puritate privind îndulcitorii autorizați pentru utilizare în produsele alimentare (5), în Directiva 95/45/CE a Comisiei din 26 iulie 1995 de stabilire a unor criterii de puritate specifice pentru coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare (6) și în Directiva 96/77/CE a Comisiei din 2 decembrie 1996 de stabilire a unor criterii specifice de puritate pentru aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii (7) ar trebui să fie menținute până la introducerea aditivilor corespunzători în anexele la prezentul regulament. În acel moment, specificațiile aferente aditivilor în cauză ar trebui să fie prevăzute într-un regulament. Specificațiile în cauză ar trebui să facă direct trimitere la aditivii incluși în listele comunitare din anexele la prezentul regulament. Cu toate acestea, având în vedere caracterul complex și conținutul acestor specificații și din motive de claritate, acestea nu ar trebui să fie introduse ca atare în acele liste comunitare, ci ar trebui introduse într-unul sau mai multe regulamente separate.

(9)

Unii aditivi alimentari sunt autorizați pentru anumite utilizări în anumite practici și procese enologice autorizate. Utilizarea acestor aditivi alimentari ar trebui să se facă în conformitate cu prezentul regulament și cu dispozițiile specifice prevăzute în legislația comunitară relevantă.

(10)

Pentru asigurarea armonizării, evaluarea riscurilor și aprobarea aditivilor alimentari ar trebui să se efectueze în conformitate cu procedura prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de stabilire a unei proceduri comune de autorizare a aditivilor alimentari, enzimelor și aromelor alimentare (8).

(11)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (9), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) trebuie să fie consultată în chestiunile care pot să afecteze sănătatea publică.

(12)

Un aditiv alimentar care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (10) ar trebui să fie autorizat în conformitate cu regulamentul în cauză, precum și în temeiul prezentului regulament.

(13)

Un aditiv alimentar aprobat deja în conformitate cu prezentul regulament și care este preparat prin metode de producție sau utilizând materii prime semnificativ diferite de cele incluse în evaluarea riscurilor efectuată de către autoritate sau diferite de cele menționate în specificațiile prevăzute, ar trebui să fie evaluat de către autoritate. „În mod semnificativ diferite” ar putea să însemne, printre altele, o schimbare a metodei de producție de la extragerea dintr-o plantă la producerea prin fermentare prin utilizarea unui microorganism sau a unei modificări genetice a microorganismului inițial, o schimbare a materiilor prime sau o modificare a dimensiunii particulelor, inclusiv cu ajutorul nanotehnologiei.

(14)

Aditivii alimentari ar trebui ținuți sub observație permanentă și trebuie să fie reevaluați oricând este necesar, în lumina condițiilor de utilizare, în schimbare, și a noilor informații științifice. Dacă este necesar, Comisia, împreună cu statele membre, ar trebui să stabilească măsurile adecvate.

(15)

Statelor membre care au menținut la 1 ianuarie 1992 interdicția de utilizare a anumitor aditivi în unele produse alimentare specifice considerate tradiționale, produse pe teritoriul acestora, ar trebui să li se permită să aplice în continuare interdicțiile în cauză. În plus, în ceea ce privește produse precum „feta” sau „salame cacciatore”, prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere normelor mai restrictive legate de utilizarea anumitor denumiri în temeiul Regulamentului (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (11) și al Regulamentului (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare (12).

(16)

Dacă nu face obiectul unor restricții suplimentare, un aditiv poate fi prezent în produsele alimentare, fără a fi fost adăugat în mod direct, ca rezultat al transferului de la un ingredient în care aditivul era autorizat, cu condiția ca respectiva cantitate de aditiv din produsul alimentar final să nu o depășească pe cea care ar fi rezultat din utilizarea respectivului ingredient în condiții tehnologice corespunzătoare și conform bunelor practici de fabricare.

(17)

Aditivii alimentari continuă să facă obiectul obligațiilor generale în materie de etichetare, astfel cum au fost prevăzute de Directiva 2000/13/CE privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare (13), precum și la publicitatea acestora și, după caz, în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 și în Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic (14). De asemenea, prezentul regulament ar trebui să cuprindă și dispoziții speciale privind etichetarea aditivilor alimentari vânduți ca atare fabricantului sau consumatorului final.

(18)

Îndulcitorii autorizați în temeiul prezentului regulament pot fi utilizați pentru îndulcitorii de masă vânduți direct consumatorilor. Fabricanții unor astfel de produse ar trebui să pună la dispoziția consumatorilor informații, prin mijloace adecvate, pentru a le permite să utilizeze produsul în condiții de siguranță. Astfel de informații ar putea fi puse la dispoziție în mai multe moduri, cum ar fi pe etichetele produsului, pe site-uri Internet, prin linii telefonice de informare a consumatorilor sau la punctele de vânzare. Pentru a adopta o abordare uniformă în ceea ce privește punerea în aplicare a acestei cerințe, ar putea fi necesară elaborarea unor orientări la nivel comunitar.

(19)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (15).

(20)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să modifice anexele la prezentul regulament și să adopte măsurile tranzitorii corespunzătoare. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(21)

Din motive de eficiență, termenele aplicabile în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control ar trebui să fie reduse pentru adoptarea anumitor modificări la anexele II și III privind substanțele deja autorizate în temeiul altor dispoziții de drept comunitar, precum și pentru adoptarea oricăror măsuri tranzitorii corespunzătoare privind aceste substanțe.

(22)

Pentru a dezvolta și actualiza legislația comunitară privind aditivii alimentari în mod proporțional și eficace, este necesar să se culeagă date, să se împărtășească informațiile și să se coordoneze activitățile între statele membre. În acest scop, poate fi utilă realizarea de studii pe aspecte specifice în vederea facilitării procesului de decizie. Este oportun ca aceste studii să fie finanțate de Comunitate, ca parte a procedurii sale bugetare. Finanțarea unor asemenea măsuri este reglementată prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și bunăstare a animalelor (16).

(23)

Statele membre urmează să desfășoare controale oficiale pentru a garanta respectarea prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(24)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea normelor comunitare privind aditivii alimentari, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și prin urmare, în scopul unității pieței și în vederea unui nivelul ridicat de protecție a consumatorilor, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(25)

După adoptarea prezentului regulament, Comisia, asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, ar trebui să reexamineze toate autorizațiile existente pe baza unor criterii, altele decât siguranța, cum ar fi dozele, necesitățile tehnologice și eventuala inducere în eroare a consumatorului. Toți aditivii alimentari care continuă să fie autorizați în cadrul Comunității ar trebui să fie transferați pe listele comunitare din anexele II și III la prezentul regulament. Anexa III la prezentul regulament ar trebui completată cu ceilalți aditivi alimentari utilizați în aditivii și enzimele alimentare, cu substanțele suport pentru material nutritiv, precum și cu condițiile lor de utilizare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1331/2008. Pentru a permite o perioadă adecvată de tranziție, dispozițiile din anexa III, altele decât dispozițiile referitoare la substanțele suport ale aditivilor alimentari și aditivii alimentari din arome nu ar trebui să se aplice până la 1 ianuarie 2011.

(26)

Până la instituirea viitoarelor liste comunitare de aditivi alimentari este necesar să se prevadă o procedură simplificată care să permită actualizarea listelor actuale de aditivi alimentari cuprinși în directivele existente.

(27)

Fără a aduce atingere rezultatelor reexaminării menționate la considerentul (25), în termen de un an de la adoptarea prezentului regulament, Comisia ar trebui să elaboreze un program de evaluare în cadrul căruia autoritatea să reevalueze siguranța aditivilor alimentari care sunt deja autorizați de Comunitate. Programul în cauză ar trebui să definească necesitățile și ordinea de priorități conform cărora urmează a fi examinați aditivii alimentari.

(28)

Prezentul regulament abrogă și înlocuiește următoarele acte: Directiva Consiliului din 23 octombrie 1962 de apropiere a reglementărilor statelor membre privind coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare destinate consumului uman (17), Directiva 65/66/CEE a Consiliului din 26 ianuarie 1965 de stabilire a criteriilor specifice de puritate pentru conservanții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare destinate consumului uman (18), Directiva 78/663/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 de stabilire a criteriilor specifice de puritate pentru emulsificatori, stabilizatori, agenți de îngroșare și agenți de coagulare pentru utilizarea în produse alimentare (19), Directiva 78/664/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 de stabilire a criteriilor specifice de puritate pentru antioxidanții care pot fi utilizați în produsele alimentare destinate consumului uman (20), Prima Directivă 81/712/CEE a Comisiei din 28 iulie 1981 de stabilire a metodelor comunitare de analiză pentru controlul purității anumitor aditivi care se utilizează în produsele alimentare (21), Directiva 89/107/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropriere a legislațiilor statelor membre privind aditivii alimentari autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare destinate consumului uman (22), Directiva 94/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind îndulcitorii care trebuie utilizați în produsele alimentare (23), Directiva 94/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 iunie 1994 privind coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare (24), Directiva 95/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 1995 privind aditivii alimentari alții decât coloranții și îndulcitorii (25), Decizia 292/97/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 decembrie 1996 privind menținerea legislațiilor interne care interzic utilizarea anumitor aditivi la fabricarea anumitor produse alimentare specifice (26) și Decizia 2002/247/CE a Comisiei din 27 martie 2002 de suspendare a introducerii pe piață și a importului de dulciuri pe bază de gelatină care conțin aditivul alimentar E 425 konjac (27). Cu toate acestea, este oportun ca anumite dispoziții din aceste acte să rămână în vigoare pentru o perioadă de tranziție, pentru a permite pregătirea listelor comunitare anexate la prezentul regulament,

(a)

liste comunitare de aditivi alimentari aprobați, astfel cum figurează în anexele II și III;

(b)

condițiile de utilizare a aditivilor alimentari în produse alimentare, inclusiv în aditivii alimentari și în enzimele alimentare care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1332/2008 privind enzimele alimentare și în aromele alimentare astfel cum sunt reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aromele alimentare și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe alimente (28);

(c)

norme privind etichetarea aditivilor alimentari comercializați ca atare.

(a)

adjuvanți tehnologici;

(b)

substanțelor utilizate pentru protecția plantelor și a produselor vegetale în conformitate cu normele comunitare aplicabile în domeniul fitosanitar;

(c)

substanțe adăugate în produsele alimentare ca nutrienți;

(d)

substanțelor utilizate pentru tratarea apei destinate consumului uman care intră sub incidența Directivei 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (29);

(e)

arome care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1334/2008 privind aromele alimentare și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe alimente.

(a)

în produse alimentare specifice;

(b)

în alte scopuri decât cele prevăzute în prezentul regulament.

(a)

„aditiv alimentar” înseamnă orice substanță care, în mod normal, nu se consumă ca aliment în sine și nu se utilizează ca ingredient alimentar caracteristic, cu sau fără valoare nutritivă, și a cărei adăugare deliberată, în scop tehnologic, în produsele alimentare pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratare, ambalare, transport sau depozitare are ca rezultat sau se poate considera în mod rezonabil că ar putea avea ca rezultat, transformarea sa sau transformarea produselor sale secundare, în mod direct sau indirect, într-o componentă a produselor alimentare în cauză.

Cu toate acestea, nu se consideră aditivi alimentari următoarele:

(b)

„adjuvanți tehnologic” înseamnă orice substanță care:

(c)

„categorie funcțională” înseamnă una dintre categoriile stabilite în anexa I pe baza funcției tehnologice exercitate de aditiv în produsul alimentar;

(d)

„aliment neprelucrat” înseamnă orice aliment care nu a fost supus niciunui tratament care să conducă la o schimbare substanțială a stării inițiale a alimentului; în acest sens, nu sunt considerate ca având ca rezultat o modificare substanțială următoarele: fragmentarea, separarea, tranșarea, dezosarea, tocarea, jupuirea, decojirea, mărunțirea, decuparea, curățarea, aranjarea, congelarea, refrigerarea, răcirea, măcinarea, decorticarea, ambalarea sau dezambalarea;

(e)

„produs alimentar fără adaos de zahăr” înseamnă orice produs alimentar fără următoarele:

(f)

„produs alimentar cu valoare energetică redusă” înseamnă orice produs alimentar a cărui valoare energetică este cu cel puțin 30 % mai mică decât cea a alimentului original sau a unui produs similar;

(g)

„îndulcitori de masă” înseamnă orice preparat din edulcoranți autorizați care ar putea conține alți aditivi alimentari și/sau ingrediente alimentare și care este destinat vânzării către consumatorul final ca înlocuitor pentru zahăr.

(h)

„quantum satis” înseamnă că nu se specifică niciun nivel numeric maxim și substanțele vor fi utilizate în conformitate cu buna practică de fabricație, într-o cantitate care să nu depășească nivelul necesar pentru obținerea efectului dorit și cu condiția de a nu induce în eroare consumatorul.

(a)

conform dovezilor științifice disponibile, nu pune nici o problemă de siguranță pentru sănătatea consumatorului la dozele propuse; și

(b)

există o necesitate tehnologică suficientă care nu poate fi satisfăcută prin alte metode realizabile din punct de vedere economic și tehnologic; și

(c)

utilizarea sa nu induce în eroare consumatorul.

(a)

conservarea calității nutriționale a alimentului;

(b)

furnizarea ingredientelor sau componentelor necesare fabricării de produse alimentare destinate unor grupuri de consumatori cu nevoi nutriționale speciale;

(c)

sporirea capacității de conservare sau a stabilității unui aliment sau îmbunătățirea proprietăților sale organoleptice, cu condiția ca natura, consistența sau calitatea alimentului să nu fie modificate astfel încât să inducă în eroare consumatorul;

(d)

contribuția la fabricarea, prelucrarea, prepararea, tratarea, ambalarea, transportarea sau depozitarea alimentelor, inclusiv a aditivilor alimentari, a enzimelor alimentare și a aromelor alimentare, cu condiția ca aditivul alimentar să nu fie utilizat pentru deghizarea efectelor utilizării unor materii prime defectuoase sau a unor practici sau tehnici neadecvate, inclusiv a unor practici sau tehnici neigienice, în cursul uneia dintre aceste operațiuni.

(a)

alimentul să nu constituie o componentă esențială a unui regim alimentar normal; sau

(b)

aditivul alimentar să fie necesar la fabricarea de produse alimentare destinate unor grupuri de consumatori cu nevoi dietetice speciale.

(a)

înlocuirea zahărului din fabricarea produselor alimentare cu valoare energetică redusă, a produselor alimentare necariogene sau a produselor alimentare fără adaos de zahăr; sau

(b)

înlocuirea zahărului în cazul în care aceasta permite creșterea duratei de conservare a produselor alimentare sau

(c)

producerea alimentelor destinate unei alimentații speciale în sensul definiției din articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 89/398/CEE.

(a)

refacerea aspectului inițial al produselor alimentare a căror culoare a fost modificată prin prelucrare, depozitare, ambalare și distribuție și al căror aspect vizual a fost astfel afectat;

(b)

ameliorarea atractivității vizuale a produselor alimentare;

(c)

colorarea produselor alimentare care în mod normal sunt incolore.

(a)

lista comunitară din anexa II la prezentul regulament; și/sau

(b)

lista comunitară din anexa III la prezentul regulament.

(a)

numele aditivului alimentar și numărul său E.

(b)

produsele alimentare în care poate fi adăugat;

(c)

condițiile în care poate fi utilizat aditivul alimentar;

(d)

dacă este cazul, eventualele restricții la vânzarea aditivului alimentar direct către consumatorul final.

(a)

cantitatea utilizată se limitează la doza minimă necesară pentru obținerea efectului dorit;

(b)

cantitățile specificate iau în considerare următoarele:

(a)

într-un produs alimentar compus altul decât cele prevăzute în anexa II, în cazul în care aditivul alimentar este autorizat într-unul dintre ingredientele alimentului compus;

(b)

într-un produs alimentar căruia i s-a adăugat un aditiv alimentar, o enzimă alimentară sau o aromă alimentară, în cazul în care aditivul alimentar:

(c)

într-un produs alimentar destinat exclusiv preparării unui produs alimentar compus, cu condiția ca acesta din urmă să fie în conformitate cu prezentul regulament.

(a)

dacă un anumit produs alimentar aparține sau nu unei categorii de alimente menționate în anexa II; sau

(b)

dacă un aditiv alimentar inclus în anexele II și III și autorizat conform principiului „quantum satis” este sau nu folosit în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 11 alineatul (2); sau

(c)

dacă o substanță dată întrunește condițiile stabilite pentru aditivi alimentari în articolul 3.

(a)

numele și/sau numărul E prevăzut de prezentul regulament în privința fiecărui aditiv alimentar sau o descriere pentru vânzare care include numele și/sau numărul E al fiecărui aditiv alimentar;

(b)

mențiunea „pentru produse alimentare”, mențiunea „pentru uz alimentar restricționat” sau o indicație mai precisă privind utilizarea alimentară prevăzută;

(c)

dacă este necesar, condițiile speciale de depozitare și/sau utilizare;

(d)

un semn de identificare a lotului;

(e)

instrucțiunile de folosire, în cazul în care omisiunea acestora ar duce la o utilizare neadecvată a aditivului alimentar;

(f)

numele sau denumirea comercială și adresa fabricantului, a ambalatorului sau a vânzătorului;

(g)

indicarea cantității maxime din fiecare element component sau grup de elemente componente supuse unei limitări cantitative în produsele alimentare și/sau informații corespunzătoare prezentate în mod clar și în termeni ușor de înțeles, permițând cumpărătorului să se conformeze prezentului regulament sau altor dispoziții de drept comunitar relevante; în cazul în care aceeași limitare cantitativă se aplică unui grup de elemente componente utilizate separat sau în combinație, procentajul combinat poate fi indicat de o singură cifră; limitarea cantitativă se exprimă fie numeric, fie conform principiului quantum satis;

(h)

cantitatea netă;

(i)

data durabilității minime sau data limită de consum;

(j)

dacă este cazul, informații privind orice aditiv alimentar sau orice alte substanțe menționate în prezentul articol și care figurează în anexa IIIa la Directiva 2000/13/CE privind indicarea ingredientelor prezente în produsele alimentare.

(a)

denumirea și numărul E, prevăzut de prezentul regulament pentru fiecare dintre aditivii alimentari sau o descriere comercială care să includă denumirea și numărul E pentru fiecare aditiv alimentar

(b)

mențiunea „pentru produse alimentare”, mențiunea „uz alimentar restricționat” sau o indicație mai precisă privind utilizarea alimentară prevăzută.

(a)

polioli: „consumul excesiv poate avea efecte laxative”;

(b)

aspartam/sare aspartam-acesulfam: „conține o sursă de fenilalanină”.

(a)

Directiva Consiliului din 23 octombrie 1962 de apropiere a reglementărilor statelor membre privind coloranții autorizați pentru utilizarea în produsele alimentare destinate consumului uman;

(b)

Directiva 65/66/CEE;

(c)

Directiva 78/663/CEE;

(d)

Directiva 78/664/CEE;

(e)

Directiva 81/712/CEE;

(f)

Directiva 89/107/CEE;

(g)

Directiva 94/35/CE;

(h)

Directiva 94/36/CE;

(i)

Directiva 95/2/CE;

(j)

Decizia nr. 292/97/CE;

(k)

Decizia 2002/247/CE.

(a)

Articolul 2 alineatele (1), (2) și (4) din Directiva 94/35/CE, precum și anexa la aceasta;

(b)

Articolul 2 alineatele (1)-(6), (8), (9) și (10) din Directiva 94/36/CE, precum și anexele I-V la aceasta;

(c)

Articolele 2 și 4 din Directiva 95/2/CE, precum și anexele I-VI la aceasta.