Profitul unei afaceri în industria alimentară este condiționat de calitatea produsului și de încrederea pe care consumatorii o au în unitatea care produce alimentul respectiv. Consumatorii trebuie sa fie absolut convinși că ceea ce produceți este sigur și igienic. Informațiile din această secțiune vă ajută să vă ridicați la nivelul așteptărilor clienților voștri.
Pentru a fi în ton cu celelalte două postări am decis să mai aduc ceva argumente în plus. Este posibil ca unii să fi înțeles greșit, posibil datorită modului în care am prezentat situația cu microorganismele din jurul nostru și de pe noi. Dar igiena alimentară nu poate fi înțeleasă pe deplin dacă nu înțelegem mecanismele vieții. Sau dacă suntem căpoși și nu vrem în ruptul capului să acceptăm că peste tot există viață, altfel decât o știm și înțelegem în viața de zi cu zi și că această viață este guvernată de legi puțin înțelese.
Vestiarul este o zonă, pe care, majoritatea celor care doresc să deschidă o locație unde să producă alimente, o consideră inutilă și incomodă. Incomodă mai cu seamă din cauza inspectorilor de igienă ce o solicită în mod expres. De aceea administratorii, de cele mai multe ori folosesc foarte puține resurse pentru a crea ceva util și practic. Pentru ei ar fi bine să existe doar o cameră unde angajații să se schimbe repede și apoi să treacă la treabă. Pentru unii inspectori este necesar ca vestiarele sa fie super organizate cu zeci de camere, coridoare și alte acesorii. Fiecare are un fel de "dreptate".
Ouăle, indiferent de specia de la care provin reprezintă cea mai problematică materie primă într-o bucătărie. Aici discutăm de folosirea ouălor în bucătăriile și spațiile de producție profesionale. În utilizarea casnică, principiile sunt aceleași doar că este vorba de cantitate și specificitatea amenajarii bucătăriei. (dar vom discuta separat)