ACT

Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora 

SINTEZĂ

Directiva se aplică produselor alimentare destinate a fi livrate ca atare consumatorului final sau restaurantelor, spitalelor, cantinelor şi altor colectivităţi similare. Ea nu se aplică produselor destinate a fi exportate în afara Uniunii Europene (UE).

Etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare nu poate să fie de natură să:

• inducă cumpărătorul în eroare asupra caracteristicilor, proprietăţilor sau efectelor produsului alimentar;
• atribuie unui produs alimentar proprietăţi de prevenire, de tratament şi de vindecare a unei boli umane (cu excepţia dispoziţiilor comunitare aplicabile apelor minerale naturale şi produselor alimentare destinate unei alimentaţii speciale).

MENŢIUNI OBLIGATORII DE ETICHETARE

Etichetarea produselor alimentare trebuie să conţină anumite menţiuni obligatorii. Aceste menţiuni trebuie să fie uşor de înţeles şi uşor vizibile, lizibile şi să nu poată fi şterse. Anumite menţiuni trebuie să figureze în acelaşi câmp vizual.

Atunci când produsele alimentare sunt preambalate, menţiunile obligatorii figurează pe preambalaj sau pe o etichetă ataşată acestuia.

Menţiunile obligatorii acoperă:

• denumirea de comercializare;
• lista ingredientelor care sunt enumerate în ordinea descrescătoare a ponderii lor şi sunt desemnate prin denumirea lor specifică, în conformitate cu anumite derogări prevăzute în anexele I, II, III şi IIIBis. În cazul ingredientelor care aparţin mai multor categorii, este indicată categoria care corespunde funcţiei sale principale în cazul produsului alimentar respectiv.
  În anumite situaţii, menţionarea ingredientelor nu este solicitată în cazul:
  1. fructelor şi legumelor proaspete;
  2. apelor gazoase;
  3. oţeturilor de fermentaţie;
  4. brânzeturilor, untului, laptelui şi smântânii fermentate;
  5. produselor care conţin numai un singur ingredient, cu condiţia ca denumirea de comercializare să fie identică cu numele ingredientului sau să permită stabilirea naturii ingredientului fără riscul de a fi confundat.
• Anumiţi aditivi şi anumite enzime nu sunt considerate ingrediente; este vorba de componenţii care sunt utilizaţi ca auxiliari tehnologici sau care sunt conţinuţi într-un ingredient fără a mai îndeplini nicio funcţie tehnologică în produsul finit;
• cantitatea ingredientelor sau a categoriilor de ingrediente exprimată în procente. Această menţiune se aplică atunci când ingredientul sau categoria de ingrediente:
  1. figurează în denumirea de comercializare sau sunt în general asociate cu denumirea de comercializare de către consumator;
  2. sunt puse în evidenţă în etichetarea prin cuvinte, imagini sau o reprezentare grafică sau;
  3. sunt esenţiale pentru a caracteriza un produs alimentar (însă pot fi prevăzute anumite excepţii);
• cantitatea netă exprimată în unităţi de volum pentru produsele lichide şi în unităţi de masă pentru celelalte produse. Sunt prevăzute, în acelaşi timp, dispoziţii speciale în cazul produselor alimentare vândute la bucată şi pentru produsele alimentare prezentate într-un lichid de acoperire;
• data de valabilitate minimă. Această dată este compusă din indicarea zilei, lunii şi anului, cu excepţia produselor alimentare a căror valabilitate este mai mică de 3 luni (indicarea zilei şi a lunii este suficientă), produsele alimentare a căror valabilitate este mai mare de 3 luni, dar nu depăşeşte 18 luni (indicarea lunii şi a anului este suficientă) sau a căror valabilitate este mai mare de 18 luni (indicarea anului este suficientă).
  Data de valabilitate este precedată de menţiunea „A se consuma de preferinţă înainte de …”, atunci când data conţine indicarea zilei sau „A se consuma înainte de sfârşitul …”, în celelalte cazuri.
  Menţionarea datei de valabilitate nu este cerută în cazul produselor următoare:
  1. fructele şi legumele proaspete care nu au făcut obiectul vreunor tratamente;
  2. vinurile şi băuturile care conţin 10 % sau mai mult alcool în volum;
  3. băuturile răcoritoare nealcoolice;
  4. sucurile din fructe şi băuturile alcoolice în recipiente individuale de mai mult de cinci litri, destinate a fi livrate colectivităţilor;
  5. produsele de panificaţie şi de patiserie care, prin natura lor, sunt consumate în mod normal într-un răstimp de douăzeci şi patru de ore după fabricare;
  6. oţetul;
  7. sarea de bucătărie;
  8. zaharurile în stare solidă;
  9. produsele de cofetărie care constau aproape exclusiv din zaharuri aromatizate şi/sau colorate;
  10. gumele de mestecat;
  11. dozele individuale de glazuri alimentare.
• În cazul produselor alimentare foarte perisabile, data de valabilitate minimă se înlocuieşte cu data limită de consum;
• condiţiile speciale de conservare şi de utilizare;
• denumirea sau firma şi adresa fabricantului sau a celui care ambalează produsul sau a unui vânzător stabilit în interiorul Comunităţii. În ceea ce priveşte untul produs pe teritoriul statelor membre, acestea sunt autorizate să nu ceară decât indicarea fabricantului, a celui care ambalează produsul sau a vânzătorului;
• locul de origine sau de provenienţă, în cazurile în care omiterea acestei menţiuni ar putea induce consumatorul în eroare;
• modul de folosire trebuie indicat, în cazul în care omiterea sa nu ar permite o folosire potrivită a produsului alimentar;
• menţiunea titlului alcoolmetric pe unitatea de volum pentru băuturile care conţin mai mult de 1,2 % alcool în volum.

DEROGĂRI ŞI DISPOZIŢII SPECIALE

Dispoziţiile europene aplicabile anumitor produse alimentare determinate pot autoriza caracterul facultativ al menţiunilor cu privire la lista ingredientelor şi la data de valabilitate minimă. Aceste dispoziţii pot să prevadă alte menţiuni obligatorii, cu condiţia ca acestea să nu împiedice informarea cumpărătorului.

Sunt prevăzute dispoziţii speciale în ceea ce priveşte:

• buteliile de sticlă destinate reutilizării şi ambalajele de dimensiuni reduse;
• produsele alimentare preambalate. În cazul în care produsele alimentare preambalate sunt comercializate în etapa anterioară vânzării către consumatorul final sau sunt livrate unor colectivităţi în vederea tratamentului, menţiunile pot să nu figureze decât pe documentele comerciale care se referă la acesta, cu condiţia ca denumirea de comercializare, data de valabilitate minimă şi adresa fabricantului sau a celui care ambalează produsul să poată figura pe ambalajul exterior;
• produsele alimentare prezentate ne-preambalate la vânzare sau produsele alimentare ambalate pe locurile de vânzare la cererea cumpărătorului.

CLAUZA DE PROTECŢIE

Statele membre nu pot interzice comerţul cu produsele alimentare conforme normelor directivei decât prin aplicarea dispoziţiilor de drept intern nearmonizate justificate de motive speciale, precum de protecţie a sănătăţii publice, de reprimare a fraudelor sau de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale.

PROCEDURA COMITETELOR ŞI CONTEXTUL

Punerea în practică a directivei este asigurată de Comisia Europeană, cu ajutorul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală.

---

---