ACT

Communication from the Commission of 2 February 2000 on the precautionary principle [COM(2000) 1 final – Not published in the Official Journal] (Comunicarea Comisiei din 2 februarie 2000 privind aplicarea principiului precauţiei [COM(2000) 1 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ

Principiul precauţiei este menţionat la articolul 191 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (UE). Acesta este menit să garanteze un înalt nivel de protecţie a mediului prin luarea de decizii preventive în cazul unor riscuri. Totuşi, în practică, domeniul de aplicare al acestui principiu este mult mai amplu şi se aplică, de asemenea, politicii de protecţie a consumatorilor, legislaţiei europene privind alimentele, sănătăţii oamenilor, a animalelor şi a plantelor.

Astfel, această comunicare stabileşte orientările comune privind aplicarea principiului precauţiei.

Definirea principiului precauţiei ar trebui să aibă un impact pozitiv şi la nivel internaţional, pentru a garanta un nivel adecvat de protecţie a mediului şi a sănătăţii în negocierile internaţionale. În fapt, acesta a fost recunoscut de diferitele convenţii internaţionale, în special de Acordul privind măsurile sanitare şi fitosanitare (SPS) încheiat în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).

Aplicarea principiului precauţiei

Potrivit Comisiei, principiul precauţiei poate fi invocat atunci când un fenomen, un produs sau un proces poate avea efecte periculoase, identificate printr-o evaluare ştiinţifică şi obiectivă, iar această evaluare nu permite determinarea cu suficientă certitudine a riscului.

Aplicarea principiului precauţiei se înscrie astfel în cadrul general al analizei riscurilor (care include, pe lângă evaluarea riscurilor, şi gestionarea şi comunicarea riscurilor), mai exact, în contextul gestionării riscurilor, care corespunde fazei de luare a deciziei.

Comisia subliniază că principiul precauţiei poate fi invocat doar în eventualitatea unui risc potenţial şi că nu poate justifica, în niciun caz, o decizie arbitrară.

Prin urmare, aplicarea principiului precauţiei este justificată doar dacă sunt îndeplinite trei condiţii prealabile:

• identificarea potenţialelor efecte negative;
• evaluarea datelor ştiinţifice disponibile;
• gradul de incertitudine ştiinţifică.

Măsuri de precauţie

Autorităţile responsabile cu gestionarea riscurilor pot decide să acţioneze sau să nu acţioneze, în funcţie de gradul de risc. În cazul în care există un risc ridicat, se pot adopta mai multe categorii de măsuri. Acestea pot include acte juridice proporţionale, finanţarea unor programe de cercetare, măsuri de informare a publicului etc.

Orientări comune

Aplicarea principiului precauţiei trebuie să se ghideze după trei principii specifice:

• o evaluare ştiinţifică cât mai completă şi determinarea, în măsura posibilului, a gradului de incertitudine ştiinţifică;
• o evaluare a riscului şi a eventualelor consecinţe în cazul inacţiunii;
• participarea tuturor părţilor interesate la examinarea măsurilor de precauţie, de îndată ce rezultatele evaluării ştiinţifice şi/sau ale evaluării riscului sunt disponibile.

În plus, principiile generale ale gestionării riscurilor rămân aplicabile în cazul invocării principiului precauţiei. Este vorba de următoarele cinci principii:

• proporţionalitatea măsurilor adoptate cu nivelul de protecţie dorit;
• nediscriminarea în aplicarea măsurilor;
• coerenţa măsurilor adoptate cu măsurile luate anterior în situaţii similare sau utilizând abordări similare;
• examinarea avantajelor şi a costurilor în caz de acţiune sau inacţiune;
• revizuirea măsurilor în lumina progreselor ştiinţifice.

Sarcina probei

În majoritatea cazurilor, consumatorii europeni şi asociaţiile care îi reprezintă sunt cei care trebuie să demonstreze pericolul asociat unui procedeu sau unui produs introdus pe piaţă, cu excepţia situaţiilor care vizează medicamente, pesticide sau aditivi alimentari.

Totuşi, în cazul unor acţiuni iniţiate în temeiul principiului precauţiei, i se poate solicita producătorului, fabricantului sau importatorului să demonstreze lipsa pericolului. Această posibilitate trebuie examinată de la caz la caz şi nu poate fi extinsă într-un mod general la totalitatea produselor sau procedeelor introduse pe piaţă.

---

---